22 February 2012

08 February 2012

despre noi

Defapt noi suntem dragoste. Chiar de la nastere, noi suntem rezultatul a noua luni de asteptare de la un act tare indragostit. In copilarie noi iubim, mama, tata, laptele, jucariile, somnul, culorile, profii, desenul, muzica, recreatiile. Apoi incepem sa iubim oameni din jur. Ne facem prieteni si-i iubim tare tare. Si le dam timp si afectiune si obiectele care ne plac si gandurile care ne framana. Apoi apare cineva deosebit pe care-l iubim si mai tare, mai tare decat tot ce am iubit pana acum, mai tare ca laptele mamei sau ca jucaria preferata. Acelei persoane ii dam mai tot timpul si spatiul nostru, ii daruim poezii si flori si secrete si tot ce ne e mai drag. Si dupa asta, din dragostea asta, apare o alta dragoste, mai mica, mai pisorcoasa dar si mai dragoste decat tot ce a fost pana acum. Si in acel moment dragostea din noi se pare ca nu mai are margini, ca nu ar mai incapea, shi totusi incape. Si aici vine dragostea de viata, de aproape, de cald si de linistea in care poate fi contemplata toata aceasta dragoste experimentata, traita si imartasita. Cum sa nu existe o forta suprema in univers ? Cum sa nu existe o constiintsa suprema care se alimenteaza si ne invatsa de mici sa fim dragoste ?