☀

în casa asta totu-i staticde luni întregi nu s-a mai mişcat nimeni şi nimicoamenii, cărţile, praful - toate la locuşoarele lor, cuminţi şi resemnatedoar florile beau avid din apa care le e turnată în acele gropiţe formate la rădăcinila fiece pas te poate aştepta prăpastia Ştefan, la fiece pas poate fi sfârşitulcad avioane, sunt cutremure şi războaie, boli, alegeri, mass destruction, total control...în casa ta totu-i calm însă, încănu bate vântul schimbării, nu se aude chemarea revoluţionară a lumiitu eşti tăcut şi palid, cu capul în poala mea, mâinile mele se joaca în parul tău cald şi acolo, după geam, lumea trăieşte, pleacă şi vine în tempou vivace, parcă ar avea treabă cu adevărat, parcă viaţa lor ar însemna cevaîn casa noastră e primăvara, uneori vin oameni şi aduc cu ei sunetele oraşului, sunetele trăirilor lorei ne privesc întristaţi, de pară noi am fi nişte prizonieri şi ei - vizitatori în închisoarea noastră magicăfumul e dens, pereţii transpirăcad bucăţi de tapet îmbibate cu lumină şi se izbesc de florile ce cresc din covornoi le privim şi ne bucurăm de anotimpul asta fabuloasă de care avem parteîn casa aia e soare, în casa aia de vis-à-vis